Family

Rezumat

Mă apropii de 29 de ani. Mulți, spun eu. Adică…nu mulți, ci suficienți cât să pot spune că am acumulat destulă experiență.

Traseul pe care l-am urmat a fost unul plin de obstacole, provocări grele și momente de cumpănă. Dacă ar fi să fac o schiță, ar “suna” cam așa: patru școli generale (părinți nomazi 🙂 ), divorțul părinților, cele șase operații ale mamei, la care am participat trup și suflet (toate de hernie de disc – la ultima s-a ales cu șuruburi și tijă), două facultăți (una după alta, nu în paralel), șapte ani de muncă în trei schimburi (în paralel cu facultățile), căsătorie, sarcină și naștere.

Ce vreau să spun acum este că sunt în concediu cu piticul și, pe lângă faptul că trag cu dinții să pun o firmă pe picioare, vreau să revin la visul de a scrie. Vreau să pun din nou în negru pe alb tot ce mă bucură, tot ce mă supără și tot ce vreau să împărtășesc cu cei din jurul meu, chiar și atunci când este nevoie să dau o mână de ajutor.

Am fost mereu ambițioasă și căpoasă (ooo da, mai ales căpoasă!), nu am lăsat niciodată să treacă un vis pe lângă mine fără ca măcar să fi încercat să-l îndeplinesc. Am făcut blog de turism, am făcut blog pentru sufletul meu, acum urmează blogul atașat site-ului de la firma mea puiuț. Cert este că mă mănâncă rău degetele și, cumva, am să mă străduiesc să unesc toate blogurile. Nu pot, efectiv nu pot să stau fără să scriu. Și dacă nu o să am inspirație, atunci voi aduna “material” din propriul meu jurnal, material care sper să ajute pe cineva într-o bună zi. Am fost și în prăpastii, de ce să nu învețe și alții din greșelile mele? Până la urmă, așa e cel mai mișto, să înveți din greșelile altora, care-s proști și n-au știut să fure.

Este posibil să explodeze puțin la început blogul ăsta, dar na, ce să-i fac, am multe materiale strânse și nu mă pot abține. Povești funny, povești triste, întâmplări tâmpite sau lucruri fără sens, toate vor fi puse aici. Bine, asta până când o să ajung în prezent și iar o să mă subestimez, o să consider că sunt o idioată și că nu-s bună de nimic și că mai bine renunț la scris. Asta pentru că nu puține au fost în trecut momentele în care am renunțat la a publica un articol fix când am ajuns în fața laptopului. Ceva se întâmpla, habar nu am ce, pur și simplu mă blocam.

Cred că, de fapt, mai mult simt nevoia să lărgesc cercul de cunoștințe și să obțin aprobare și încurajare din partea celor dragi. Dacă nu voi reuși, măcar știu că am încercat.

În seara în care vorbeam cu Alin și îi ceream părerea în legătură cu numele blogului, mi-a pus o întrebare SIMPLĂ și LOGICĂ: “despre ce vrei să scrii?”. “Despre orice, despre viață, despre bucurii și tristeți, despre noi doi, despre lucruri din trecut, despre mâncare, călătorii, viața cu copil”. Apoi bumerangul m-a lovit în plin scalp: “scrii și despre amante? Ca și alea fac parte din viață.” Well, sper să scriu și despre amante, dar nu despre ale soțului meu :).

Înapoi la numele blogului. În bara de sus o să vedeți ce am hotărât.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s