Diary

Furia, bat-o vina!

“Când sunteți foarte furioși, aveți nevoie de o modalitate de a vă calma. Opriți-vă, respirați, amintiți-vă că nu este o situație de urgență. Scuturați din mâini pentru a elibera tensiunea. Respirați adânc de zece ori. Dacă trebuie să faceți un zgomot, zumzăiți. Puteți, de asemenea, să căutați ceva care să vă facă să râdeți, ceea ce vă va ajuta să vă detensionați și să vă schimbați dispoziția. Chiar și dacă vă forțați să zâmbiți, veți transmite sistemului nervos mesajul că nu este o urgență, iar acesta va începe să se relaxeze. Apăsați punctul de digitopunctură din laterala fiecărei palme (cantul palmei cu care se aplică loviturile de karate), în timp ce respirați și vă exprimați intenția de a vă liniști. Dacă simțiți nevoia de a vă descărca fizic furia, puneți muzică și dansați. Puteți urma și vechiul sfat de a lovi într-o pernă, dar este de preferat dacă vă puteți descărca astfel atunci când sunteți singuri, deoarece copilul se poate speria dacă vă vede lovind cu furie într-o pernă.” (Dr. Laura Markham, Părinți liniștiți, copii fericiți)

Ești furioasă că cel mic s-a culcat târziu, iar tu te-ai trezit la 7, ai preparat micul dejun, ai golit chiuveta de vase, ai făcut ordine în camera de zi, ai strâns rufele de pe sârmă și încă o sumedenie de activități ce țin de copil. La ora 09:30 soțul iese din dormitor, face un duș, mănâncă, se îmbracă și pleacă. Tu rămâi cu lacrimi în ochi. Furia asta cum o eliberezi?

Eu nu mă pot detașa până când nu vorbesc cu el despre ce s-a întâmplat. Din când în când, decid, abia spre seară, să schimb direcția de mers și să-l întâmpin zâmbind. Fac asta gândindu-mă la un lucru care îmi place la el. Atâta doar că nu-mi iese mereu, eliberarea nu vine numai din schimbări de direcții. Eu am nevoie să mă descarc în fața persoanei care a declanșat furia.

Mai sunt momentele în care vine seara peste mine și realizez că nu am mâncat nimic. Asta pentru că a trebuit să fac lucruri care îi erau atribuite soțului (ba să schimb un bec, ba să spăl mașina, ba să duc jaluzeaza la reparat etc). Tot atunci copilul aruncă pe jos farfuria plină cu mâncare pentru că nu îi place, iar tu nu mai ai răgaz să prepari altceva. Dai fuga la magazin și cumperi “borcănelul de urgență”, cum îmi place mie să îi spun. Doar că borcănelul ăla trebuia să existe deja în dulap pentru astfel de zile și nu există pentru că doar tu ești cea care se gândește la ce mănâncă cel mic. Și ce crezi? Iar te apucă furia, care, pe deasupra, face echipă bună cu frustrarea.

Să pui muzică? Numai de asta nu-ți arde. Să dai cu pumnii într-o pernă? Parcă încercai să fii un părinte blând. Noroc că vine ăla micu’ și-ți topește inima dându-ți și ție din fructul pe care tocmai îl mănâncă. Și nu oricum, ci direct din gură.

1 thought on “Furia, bat-o vina!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s