Diary

File din jurnal, 9 decembrie 2014

De ce suntem, oare, atât de curajoși atunci când vedem defectele celor din jur, dar atât de lași când trebuie să ne vedem propriile defecte? Nu știu alții cum sunt, dar eu nu pot fi rea. Sau insensibilă. Sau nepăsătoare. Sau, dacă sunt, sunt fără voia mea, sunt pentru că nu pot face ceva să îndrept unele lucruri.

La metrou văd în fiecare dimineață, în același loc, fie vânt, fie ger, fie ploaie, fie secetă, o femeie care, inițial, a cerut ajutor pentru ea. Cancer, așa scria pe articolul din ziar lipit de stâlpul de lângă ea. De ceva timp, în locul ăla de pe stâlp, stă acum o poză cu o fetiță școlăriță, alături de textul ”Ajutați-o pe…să meargă la școală”. O fi dispărut cancerul? Nu prea cred. Cred că femeia a încetat să mai lupte pentru ea și acum luptă pentru nepoată.

Îi mai dau bani din când în când, dar ideea mea era că mă doare sufletul de fiecare dată când trec pe lângă ea pentru că nu pot face mai mult. Nu e o cerșetoare oarecare. Este în același loc de ani de zile. Mi-e milă cumplit.

Nu pot face rău cuiva. Dacă, totuși, se întâmplă asta, garantat  mă doare cel puțin la fel de rău ca pe cel pe care l-am rănit. Nu sunt perfectă. Am la defecte…o grămadă. Dar nu pentru că aș fi rea.

Dacă s-ar putea, aș face zoo și o casă de copii din apartamentul meu, dar asta nu se poate (cu toate că, uneori, devine zoo parțial, când mai iau câte un animal in foster). Dar refuz să mă jignești și să-i jignești pe cei dragi mie. Cu atât mai mult cu cât nu îi cunoști.

Refuz să te iubesc dacă ești un om rece. Fă diferența între a fi franc și a face rău prin cuvinte. Dacă, totuși, nu te poți abține, propun să ne strângem mâna și săne luăm la revedere. Scurt și diplomat. Nu te obligă nimeni să faci parte din viața mea. Dacă ți-am deschis ușa să intri, nu înseamnă că te țin prizonier. Ești liber să alegi dacă mergi la drum cu defectele mele și le îndreptăm împreună, dar nu mă răni și nu îi răni pe cei dragi mie.

Nu cer și nu am cerut niciodată milă. Poate am cerut doar ajutor, dar n-am obligat pe nimeni să mi-l ofere. Indiferent de concepțiile care mă înconjoară, le respect pe fiecare în parte. Dar le respect și pe ale mele. Am săfac pachete de Crăciun ori de câte ori voi putea/voi avea ocazia și ori de câte ori mă va lăsa buzunarul. Pentru asta și pentru multe altele nu accept să fiu rănită.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s