Fun

Nimic nu e întâmplător, totul se întâmplă cu un rost. Acele momente când te aștepți mai puțin.

De când îl am pe Patrick, Dumnezeu știe în câte proiecte m-am băgat și din câte am mai ieșit. Proiecte legate de blog, de femei, de copii, de familie. Cert este că m-am lovit de vreo trei-patru ori de aceeași, care m-a făcut să ajung de fiecare dată la aceeași concluzie: cât de mică e lumea!

Am senzația că numai mie mi se poate întâmpla, pentru că e prea de tot.

Să vedeți.

După ce am născut, am intrat (și la propriu, și la figurat) în WAHM (Asociația Work at Home Moms). Cumnatul meu s-a gândit să-mi facă un cadou drăguț, așa, ca de proaspătă mămică, și mi-a comandat un body și o cutie de amintiri pentru Prâslea, ambele personalizate cu Micul Prinț. Vai, ce drăguuuu! Mulțumeeeesc! Apoi am început să vorbesc cu autoarea, Linda de la ARTelier de Pictură, despre chestii de interes pentru mine. Până într-o zi, când m-am apucat să îi povestesc de minunatul cadou pe care l-a primit fi’miu și am descoperit că, în ciuda faptului că ne cunoșteam de ceva timp, habar nu aveam că body-ul și cutia erau de la ea. Nu știu cât sens are ce am explicat, dar sper că m-am făcut înțeleasă.

Boon. Next.

Introducere. Mama lucrează de 28 +/- ani într-o bancă. Să zicem Banca București. Vă imaginați că, implicit, toți colegii ei mă știu de pe vremea când renunțam la scutece. La terminarea liceului, unde credeți că m-am angajat? Exact. La Banca București. Cuprins. Căutam bonă pentru ăl mic. Am dat anunț pe un grup de bone și mi-a răspuns o doamnă. Am vorbit, am stabilit (eu cu mine) că e drăguță la telefon și i-am spus că o așteptăm în vizită, să ne cunoaștem. După nici măcar o zi, m-a sunat să mă “certe” că “tu știi, mă, Dana, de când te cunosc eu pe tine? De când aveai 5 ani!” A întrebat în stânga și în dreapta cine este Dana Bobeanu și de ce scrie la profilul meu că lucrez la Banca București (pe vremea când eram în CCC și încă figuram angajată acolo). Încheiere: doamna fusese colegă cu mama vreo 20 de ani.

Alta.

Îmi scrie Andreea Tamaș pe pagina firmei. “Bună ziua, bla bla bla…avem nevoie de sponsori, știți, eveniment caritabil, copii cu autism etc”. Zic: “nu dispun de fonduri pentru sponsorizare, dar hai să vedem dacă vă pot ajuta cu altceva. Vorbim, povestim, stabilim că o pot ajuta cu mai multe chestii pentru eveniment. Apoi pică aplicația Facebook Pages. O adaug pe Andreea de pe profilul meu personal. “Hello, cu mine ai vorbit mai devreme, știi, hai să vorbim aici, că aplicația nu mai merge”. Îmi vede numele. Replica: “Vai, deci nu creeed! ce mică e lumea! sună-ma! tel……..”. O sun. În primele 10 secunde am aflat unde fumau pe ascuns, în copilărie, ea, verișoara ei, Linda (da, da, Linda de mai devreme), soțul meu și cumnatul meu și cam pe ce ulițe se dădeau ei cu saniile iarna.

Mâine-poimâine aflu că sunt rudă cu vreun vecin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s